Spre succes pe drumuri pline de hârtoape

Cum a devenit Bravo băştinaş în Balcani

Serbia, Croaţia şi alte ţări balcanice percepeau pe atunci taxe vamale de 30% pe sucurile din fructe importate. În ciuda acestui fapt, Happy Day şi Bravo au fost încă de la începutul primilor ani ai decadei 90 băuturi foarte apreciate aici. Un adevărat boom au declanşat însă în anul 2001 băuturile răcoritoare Bravo, ajunse prin rafturile magazinelor îmbuteliate în PET-uri moderne şi practice. Ambalajul era nou şi calitatea excepţională.

Nu avea să treacă însă prea mult timp până ce concurenţa locală avea să treacă şi ea la îmbutelierea în PET-uri. O diferenţă de preţ de 30% reprezintă o mare tentaţie, oricât de mare ar fi fidelitatea consumatorilor faţă de un brand sau altul. Rauch a fost obligat să se decidă repede pentru a găsi o soluţie problemei: cum să faci în Balcani din brandul Bravo un brand" băştinaş"?

Un partener al firmei Rauch, un constructor italian de instalaţii, ne-a şoptit -nu fără a urmări şi un interes propriu- că montase tocmai pentru un mărunt îmbuteliator de ape minerale din Macedonia o instalaţie modernă de îmbuteliat în PET-uri. Ne-am înţeles repede cu acel îmbuteliator cu privire la îmbutelierea produsului nostru în regim contractual. Cei de acolo erau chiar bucuroşi să poată creşte în felul acesta gradul de exploatare al instalaţiei lor.

Materia primă era livrată de către Rauch Ungaria. Specialiştii din Budapesta s-au ocupat şi de fineţurile tehnice, căci oriunde scrie pe din afară Rauch, acolo trebuie să se găsească şi în interior calitatea Rauch - indiferent de locul în care produsul respectiv a fost îmbuteliat. Această soluţie a restabilit complet competitivitatea produselor Rauch şi în curând Bravo avea să devină necontestatul număr unu în Macedonia, Serbia, Muntenegru şi Kosovo.

Cei mai mulţi dintre tehnicienii delegaţi să acorde asistenţă tehnică instalaţiei din Macedonia se duceau cu plăcere acolo. Este adevărat că instalaţia se afla într-un sat minuscul, la o distanţă de 40 de km de cel mai apropiat oraş şi că ultima porţiune a drumului de acces pietruit era atât de îngustă, încât nu putea să circule decât câte un singur vehicul şi trebuia să te rogi la cer ca din direcţia opusă să nu-ţi apară cumva vreun autocamion în faţă. Însă ospitalitatea, alimentaţia şi frumuseţea zonei erau pur şi simplu de vis. Iar pentru pescarii pasionaţi din rândul tehnicienilor, ca bunăoară Martin Berchtold, şeful resortului de producţie din Ungaria, exista un bonus suplimentar: în micul râu care curgea direct pe lângă hala fabricii, mişunau mulţi păstrăvi.

 

Într-o vale romantică din Macedonia a început succesul repurtat de Bravo PET în Balcani.