Nu a fost un miraj

Un zid înalt înconjura terenul situat la marginea oraşului Tripolis. Fiul proprietarului partenerului libian al firmei Rauch, Jalal Husni Bei, a acţionat de două ori claxonul vehiculului în care se aflau. Poarta imensă s-a deschis iar Jürgen Rauch a amuţit de mirare. În spatele zidului se afla o fabrică completă pentru producerea sucurilor de fructe, 2 clădiri noi şi în ele instalaţii de îmbuteliat la a doua mână.

În ultimii ani, Rauch şi importatorul său local fidel tot analizaseră posibilitatea de a produce sucuri de fructe în Libia. Realizarea ar fi avut desigur sens. Sucurile de fructe produse de Rauch erau foarte apreciate în întreaga ţară, cantităţile necesare pentru satisfacerea necesarului ar fi putut asigura unei fabrici locale randamentul necesar. Se tot găseau însă şi argumente puternice contra ...
Iar acum partenerul libian realizase singur  şi pe tăcute ideea.

Numai că nu este chiar aşa de simplu să produci suc de fructe de bună calitate. În timpul vizitării fabricii, Jürgen Rauch i-a atras partenerului său atenţia asupra unora dintre deficienţele pe care le prezentau instalaţiile. „Cu utilajele acestea aşa cum se prezintă ele acum sigur că nu vom putea îmbutelia.“ Numai că Rauch nu îşi abandonează vechii parteneri. Cei doi bărbaţi au convenit ca specialişti ai firmei Rauch să acorde asistenţă la punerea în funcţiune a utilajelor, astfel încât acestea să producă calitatea obişnuită la Rauch. În acest fel era posibilă şi o participaţie a firmei Rauch.

Deci toate bune - numai că în 2011 s-a năpustit războiul civil asupra ţării. Cu sprijinul militar occidental, poporul l-a răsturnat de la putere pe dictatorul Gadhaffi. Din păcate, sfârşitul luptelor fratricide nu a însemnat şi revenirea la o guvernare paşnică şi stabilă, ci a dus la scindarea ţării ...

În ciuda acestor condiţii-cadru vitrege şi periculoase, Rauch s-a ţinut de cuvânt, a edificat fabrica împreună cu partenerul său local iar în 2013 o echipă curajoasă demara producţia sub licenţă.