„Indiferent dacă vorbim despre Irak, Dschibuti sau Jemen - pentru a fi capabili să înţelegem mecanismele pieţelor locale şi pentru a ne putea sprijini cât mai bine clienţii care operează în acele pieţe, noi îl vizităm personal şi cât mai de timpuriu pe fiecare client nou - chiar şi în locuri îndepărtate sau periculoase," relatează Heinz Dei-Michei, din 1985 până în 2001 responsabil pentru export. Cei mai mulţi dintre comercianţii locali se arătau miraţi de faptul că erau vizitaţi personal de către angajaţi ai firmei Rauch. Deoarece cei mai mulţi dintre marii producători se codeau să accepte riscurile.
Primele contacte erau stabilite cu ocazia târgurilor de mărfuri alimentare sau cu ocazia unor evenimentele puse la cale de către organizaţiile responsabile pentru comerţul exterior. "De îndată ce Rauch se impusese, fie cu semifabricate, fie cu produse finite, într-o regiune geografică, eram vizitaţi curând cu ocazia evenimentelor ca cele de mai sus de agenţi economici care operau în zone învecinate cu acele regiuni. Calitatea este o scrisoare de recomandare care se răspândeşte repede în întreaga lume". Aceste călătorii reprezentau deseori adevărate aventuri: ore şi ore de drumuri pline de denivelări parcurse în automobile şubrede, camere de hotel "împărţite" involuntar cu tot felul de locatari târâtori şi săritori - ba uneori chiar farmec à la 007: "În Irak discutam cu clienţii noştri numai în maşini aflate în mers - altfel serviciul secret ar fi iinterceptat totul."
Egal unde ajungi pe mapamond, deseori Rauch a fost prezent acolo înaintea ta: Aici la sfârşitul anilor 1990 în bazarul de la Karachi în Pakistan.