În acele vremuri la firma Rauch se făcea de două ori pe săptămână îmbutelierea a câte 10000 de litri. Cu o zi înainte, Erich Rauch, pe atunci în vârstă de 14 ani, gonea cu o bicicletă prin partea din vale a satului Rankweiler şi organiza echipa pentru această operaţie - mai precis echipa de femei. Căci cu această muncă multe dintre gospodine câştigau cu plăcere un mic venit suplimentar.
La ora 7 dimineaţa se da semnalul de start: Cele 6 sau 7 femei îşi ocupau locul la staţiile de lucru din mica hală de îmbuteliere. Se controla câte o sticlă cu închizătoare flip top - mirosind-o pentru a constata dacă nu cumva conţinuse înainte benzină sau acid. Se aşeza apoi sticla în baia de leşie. În continuare se introducea manual în maşina de periat. Această operaţie era destul de delicată întrucât maşina funcţiona cu mare viteză. Apoi sticla era limpezită cu un jet de apă. Era privită în contralumină. Pentru a se vedea dacă nu cumva prezintă fisuri. Apoi sticla era aşezată în maşina automată de îmbuteliat care avea o înălţime de 2,5 metri. Sticlele umplute erau aşezate pe o masă. Se închidea închizătoarea iar sticla era aşezată împreună cu altele pe un cărucior. Căruciorul trebuia împins în instalaţia de pasteurizare unde rămânea timp de o oră. Se aplicau etichetele. Se aşezau sticlele în lădiţe de lemn. Femeile repetau fiecare manevră de 10000 de ori iar seara pe rampa de încărcare aşteptau vreo 800 de lăzi încărcarea, gata pregătite pentru a fi livrate restaurantelor şi comercianţilor din Vorarlberg şi din Tirol.
În anul 1954 suprafeţe agricole mari din Rankweil erau ocupate de livezi de pomi fructiferi.