Suc pentru spitalele militare de campanie

Boom-ul mustului dulce a ţinut mica întreprindere din Rankwell în febrilă activitate chiar şi în anii furtunoşi dinaintea  şi din timpul celui de al doilea război mondial.  Familia Rauch a investit şi pe mai departe pas cu pas în perfecţionarea procedeelor tehnologice industriale: Maşină de îmbuteliat, maşină de spălat şi periat, instalaţie de pasteurizare  ... chiar şi după Anschluss-ul la Reich-ul german din 1938. 

Căci mustul dulce a fost important pentru spitalele militare de campanie, pentru spitalele civile, pentru mame şi pentru copii. Din acest motiv, toţi producătorii de sucuri din fructe au fost în acea vreme subordonaţi direct autorităţilor centrale din Berlin. Acest regim juridic a adus avantaje atâta vreme cât producătorul livra produse de calitate. În 1939 Ernst fusese încorporat în Wehrmacht, dar în 1940 era din nou acasă fiind important pentru întreprindere. Naziştii locali, deseori fanatici, nu auputut dăuna firmei. În plus, acesteia i se repartizau destule materii prime. Pe de altă parte tot Berlinul decidea ce anume trebuia să se producă. Firma Rauch a fost obligată să strângă, să usuce şi să livreze fabricilor de pectină din Germania tescovina de mere.  

Atunci când din ce în ce mai mulţi dintre angajaţii întreprinderii au fost chemaţi la arme, firmei Rauch i s-au repartizat, ca şi altor firme "importante pentru efortul de război", muncitori străini.   "Era vorba de greci" îşi aminteşte Erich Rauch, atunci în vârstă de 9 ani: "Ne-am îngrijit bine de ei, le-am amenajat de exemplu o bucătărie proprie". În acest fel firma Rauch a traversat atât bine cât şi probabil şi în mod decent  anii războiului.

Aviz de expediţie: În vremuri grele contează şi mărunţişuri: Pentru o sticlă lipsă firma Rauch a facturat în anul 1943 măcelarului Marte din Rankweiler suma de 30 de Reichspfennige.

Autocamion: Ocupanţii francezi au confiscat şi firmei Rauch toate vehiculele cu excepţia unui mic Fiat.