Chiar şi în Vorarlberg, mustul dulce reprezenta încă de la mijlocul anilor 1920 o temă importantă. Asociaţiile profesionale ale cultivatorilor de fructe şi asociaţia „Volkswohl“, care opera pe tot teritoriul landului, au organizat în multe comune cursuri privind noile procedee tehnologice. Mustul nefermentat deschidea cultivatorilor de pomi fructiferi noi oportunităţi de desfacere şi mai reprezenta în plus şi o armă împotriva alcoolismului foarte răspândit pe atunci.
În curând şi firma Rauch a produs must dulce – aplicând procedeele termice uzuale: pompând mustul fierbinte în butoaie de lemn special preparate şi vânzându-l de-alungul iernii. Este însă probabil că Franz Josef şi fii săi să nu fi fost prea mulţumiţi de calitatea mustului dulce fabricat astfel. Căldura reduce gustul.
O metodă mult mai bună au descoperit-o la începutul anilor 1930 în Elveţia. Procedeul lui Böhi conservă mustul prin efectul acidului carbonic şi prin depozitarea în rezervoare aflate sub presiune, păstrându-i în acest fel toate calităţile. Ce-i drept, această tehnologie era cea mai scumpă dintre toate, promitea însă şi cel mai bun suc. În plus: În Austria era aproape necunoscută la acea dată, În anul 1933 Rauch a ridicat prima instalaţie de tip Böhi din Austria, care dispunea de cinci rezervoare sub presiune cu o capacitate de 5000 litri fiecare. Sucul de mere lucios de limpede al firmei Rauch, îmbuteliat în sticle cu închizătoare flip top a devenit în anii următori în Vorarlberg şi în Tirol un adevărat bestseller.