Indiferent de timp şi de loc, întotdeauna trebuie să mănânci şi să bei.

Cu 10 luni mai devreme luase sfârşit primul război mondial. Slavă Domnului. Cei doi fii mai vârstnici ai lui Franz Josef, Eduard şi Ernst, supravieţuiseră - chiar dacă bolnavi sau răniţi - serviciului militar pe front. Josef şi fratele său Johann Baptist reuşiseră să treacă chiar şi micul lor atelier de broderie destul de bine prin vremurile războiului. 

Acum, în luna septembrie, începuse să se manifeste şi aici penuria de cărbune. Căile ferate scoseseră din circulaţie aproape toate trenurile de persoane. Oare cu ce puteai să-ţi încălzeşti pe timp de iarnă locuinţa? Totuşi, cei mai mulţi dintre locuitorii landului Vorarlberg erau plini de speranţă. Întrucât, credeau ei, ţinutul locuit de ei urma să devină în curând un canton al Federaţiei Elveţiene. Peste 80% dintre cei cu drept de vot şi exprimaseră voinţa de aderare. Atmosferă plină de optimism şi temeritate. 

Un viitor bazat pe must şi rachiu
O atmosferă plină de optimism şi temeritate exista şi la familia Rauch: La data de 1.9.1919  Franz Josef a cumpărat cu preţul de 38.000 de coroane de la Franz Amann o casă din vecini, care cuprindea o mustărie şi o distilerie de rachiu. Abordarea unui al doilea segment de activitate antreprenorială era rezonabilă şi crea  perspective  pentru fiul său Ernst.  Care dovedise şi el de talent pentru afaceri. Atelierul de broderie „Gebrüder Rauch“ oferea un loc doar pentru unul dintre cei 10 copii ai săi, pentru primul născut Eduard.  

Cu o veche presă manuală având coşul din lemn, cu nişte vechi butoaie de bere aşezate în pivniţă drept spaţiu de depozitare, cu un vechi cazan de distilare amplasat în spălătorie - atât de modest a pornit Franz Josef la cucerirea noului domeniu de activitate.  Dar familia era harnică...... iar această afacere promitea viitor: Indiferent de timp şi de loc, oamenii trebuie să mănânce şi să bea întotdeauna.

Familia Rauch a început destul de devreme să comercializeze must şi în nume propriu.