O reţea de furnizori dincolo de cortina de fier

Cine vrea să realizeze creştere economică ca producător de sucuri din fructe trebuie să-şi mărească continuu reţeaua de furnizori şi s-o îngrijească atent. Acesta era domeniul celui mai tânăr membru al managementului, Roman Rauch. Atunci ca şi acum, zone importante de cultivare a pomilor fructiferi se aflau în ţările Europei de Est. În acele vremuri însă ţările respective reprezentau încă "Blocul răsăritean". „În acele ţări aproape că nimeni nu consuma suc de fructe iar o industrie specifică lipsea cu desăvârşire. În consecinţă, statele respective îşi vindeau cu plăcere fructele ţărilor din vest. Partenerii noştri de afaceri erau firme de export aparţinând statelor", îşi aduce aminte Roman Rauch. Cel care dorea să achiziţioneze fructe de  calitate trebuia să le verifice la faţa locului. Iar cel care dorea condiţii avantajoase trebuia să cultive contactul personal.

Rauch acorda cuvenita atenţie ambelor aspecte şi în consecinţă Roman Rauch se deplasa de mai multe ori pe an dincolo de "Cortina de fier" pentru a-şi vizita furnizorii, de exemplu pe cei din România.  Ţara era cunoscută ca producătoare de fructe de pădure cum ar fi zmeura sau afinele. Firma parteneră de acolo se numea "Fructexport". Doi reprezentanţi ai acestei firme m-au luat de la aeroport, după care am străbătut timp de multe ore drumuri pline de hopuri de la un sat la altul,  ambarcaţi în nişte automobile destul de şubrede. În fiecare sat exista un mic depozit temperat şi acolo încercam fructele. Au urmat apoi tratativele, care aveau loc la o cârciumă, întotdeauna însoţite de mâncare consistentă şi de mult rachiu."

Multe dintre ţările Europei de est sunt mândre de fructele lor deosebit de bune. Acest lucru se poate vedea de exemplu datorită multor serii de timbre poştale ale căror motive sunt fructele. Aceste timbre împodobeau cu începere din anul 1966 scrisorile din România.