Până la începutul anilor 50 ai secolului trecut, alimentele se cumpărau de regulă în prăvălia din colţul străzii. Care era în general o prăvălie mai mică, cu tejghea, în spatele căreia se prezenta pe rafturi sortimentul destul de restrâns de mărfuri destinate satisfacerii nevoilor de zi cu zi. Mărfurile se comandau personalului vânzător amabil îmbrăcat în halat alb. De obicei era inclusă și ultima bârfă din sat. Fără îndoială un mod plăcut de a-ți face cumpărăturile. Din păcate în acelaşi timp şi unul foarte greoi. Ideea simplificării substanţiale a comerţului cu alimente a adunat începând aproximativ din mijlocul anilor 50 ai secolului trecut şi în Austria din ce în ce mai mulţi adepţi. Comercianţi vizionari au fondat noi lanţuri de retail. Aprovizionarea în comun, soluţiile de depozitare şi de livrare au fost mult simplificate, de exemplu prin folosirea unor recipiente de transport pe role. Şi autoservirea de asemenea. Aceste noi organizaţii comerciale se numeau ADEG, Spar şi Billa. Mulţi furnizori şi destui comercianţi cu amănuntul au refuzat să urmeze trendul. I s-au opus chiar. Familia Rauch în schimb a văzut şansele pe care trendul i le oferea.
„La micul dejun, tatăl meu a citit în ziar despre noul fenomen economic. În noiembrie 1957 cei trei fraţi tineri Drexel de la firma de comercializare a făinii din Dornbirn înfiinţaseră împreună cu 70 de magazine de desfacere cu amănuntul în Vorarlberg lanţul de retail SPAR", îşi aminteşte Franz Rauch. Câteva săptămâni mai târziu, Eduard Rauch s-a deplasat împreună cu fiul său în vârstă de 17 ani la Dornbirn. În micuţul birou al firmei de comercializare a făinii cei doi s-au întâlnit cu Luis Drexel şi s-au înţeles asupra condiţiilor de colaborare.
Ideile bune s-au impus. Noile lanţuri de retail au crescut cu o viteză ameţitoare. Iar în Austria firma Rauch a crescut împreună cu ele.
Noi forme de comerţ revoluţionează comerţul alimentar cu amănuntul: autoservirea în magazine şi aprovizionarea centralizată în locul livrărilor individuale direct de către furnizor.